Sfarsit!

Din motive obiective, si bine intemeiate, nu voi mai posta pe blog de astazi, acesta a fost ultimul post! Blogg-ul a avut o viata scurta, dar c’est la vie! Va multumesc pentru comentarii si vizite, si va doresc tuturor o calatorie placuta prin viata!

10 lucruri care imi plac…

 

Am gasit provocarea pe A.dama www.adamaica.wordpress.com  , am postat raspunsurile si acolo, dar iata ca si aici:) E un lucru interesant. Urmeaza si partea a II-a : 10 lucruri care imi displac!  Pana atunci, va astept sa raspundeti si voi la provocare printr-un comment, bineinteles, care doreste;)

10 lucruri care imi plac:

1. Sa calatoresc (in general, dar si cu avionul )
2. Inghetata Mc Flurry (de la McDonalds)
3. Primavara
4. Ploile de vara
5. Sa inot
6. Sa iubesc!
7. Imi plac lucrurile care sunt obtinute prin munca;;)
8. Imi place sa merg pe jos (nu folosesc mijloacele de transport decat atunci cand e frig tare, sau ma grabesc)
9. Sa citesc
10. Ficatul de pui, pepenele rosu:d

Ps.  Orice incerci gandeste-te unde ajungi!

Chiar dacă…

 „Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în DOMNUL, mă voi bucura în DUMNEZEUL mântuirii mele” (Habacuc 3:17-18)

 

Prea puţin se mai respiră BUCURIE… Am pierdut bucuria pe drum, de cele mai multe ori am ales să vedem partea goală, fără conţinut a paharului, şi ne-am aruncat în scaieţii amărăciunii, ai invidiei, a urii, a grijilor, fără să realizăm că plaiul cu flori era în partea cealaltă, era de partea celor care nu s-au împiedicat de probleme, ci au păşit peste ele , de partea celor care şi-au luat ca aripi credinţa, şi ca şi ghid, speranţa! Suntem crispaţi, încruntaţi, şi deseori irascibili, nu mai ştim să ne bucurăm de cele mai mici lucruri ale vieţii , uitând că defapt ele fac viaţa atât de extraordinară. Nu vom putea toţi face lucruri mari, dar le putem face pe cele mici cu mare dragoste.  Cu siguranţă nu putem fi toţi eroi, căci cineva trebuie să stea pe margine să aplaude..Bucuria nu e doar un atribut al tinereţii, bucuria e bucurie în orice anotimp al vieţii. Desigur că nu vom avea aceleaşi bucuri la bătrâneţe ca şi la tinereţe, dar vom avea bucurii; în mod diferit. Ieri am fost la o înmormântare, şi am văzut din nou că există un timp şi pentru plâns, există un timp şi pentru întristare, şi am realizat încă odată că dacă nu te bucuri la timp s-ar putea să nu mai reuşeşti să faci asta. Am văzut lacrimi, am văzut feţe triste, mohorâte, şi bătrânul timp a fost şi el în ton cu intristatii. A vărsat şi el nişte lacrimi împletite în ploaie, a plecat capul, a întors spatele durerii, şi s-a retras. Poate să inmormanteze pe altcineva. Daţi-mi voie să mă repet. Timpul nu aşteaptă, nu ţine cont de noi care nu ne bucurăm.  Noi alegm ce sădim în inima noastră; sădim bucurie?, vom culege flori, sădim întristare? vom culege mărăcini. Viaţa este o serie de alegeri. Dacă adesea se spune ‘esti ceea ce mananci’ în contextul nostru eu voi reformula ‘esti ceea ce alegi’. Nu contează ce ni se întâmplă în viaţă, contează cum ne raportăm situaţiei. Nimeni nu-şi va aminti cu drag de o întâmplare nefericită, de o faţă crispată, de o cană spartă din care se scurge bucuria. Să le oferim celor din jur ocazii de care să îşi aducă aminte cu drag. Să producem în jurul nostru bucurie. Cineva spunea ” zâmbesc mult, nu mă costă nimic”. Nici pe noi. Şi totuşi, nu lăsăm impresia că avem gânduri de schimbare. Să avem dar o bucurie independentă, nu una care depinde intotdeauna de ceva, ci o bucurie permanentă, detașată,și indiferent câtă îndurare va avea viața cu noi, indiferent de circumstanțe, ”chiar dacă”  viața nu va fi petrecerea la care ne așteptăm, chiar dacă va trebui să umplem găleți de lacrimi, chiar dacă  viața e o succesiune de lecții dureroase care trebuie trăite ca să poată fi învățate, chiar dacă..,noi tot ne vom bucura în Domnul nostru! Căci știm că tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte! Așadar, dacă am pierdut bucuria, mai există o şansă.. Priviţi-vă urma paşilor în vale şi regăsiţi bucuria, amintindu-vă pe care stradă aţi pierdut-o, la ce răscruce de drumuri, amintindu-vă unde aţi vândut-o şi pe ce preţ, sau dacă ea zace undeva ascunsă sub dărâmăturile vieţii, dacă moare într-un pahar fără apă, uitată undeva pe masa durerii, sau dacă pur şi simplu aţi lăsat-o în urmă şi s-a rătăcit, căutaţi bucuria, şi aduceţi-o înapoi, înapoi în sufletele voastre! 

Și dacă asta ar rămâne singura, și ultima bucurie, ar fi deajuns:  

„Să nu mă bucur Doamne că te-aud,
Că glasul Tău mi-ajunge la ureche?
Să nu mă rup de lume tot mai mult,
Chiar de-am rămâne-o singură pereche?”

 

 PS.  Aici, pe pământ, bucuria intră în inima sfinţilor; în cer, sfinţii vor intra în bucurie. 

Ronan Keating- I hope you dance (Sper sa te bucuri) :

  
  
   
 

Oboseala…

Zilele acestea am avut mai multe subiecte în plan și nu m-am putut hotarî despre ce să scriu. Așa că gândul mi s-a oprit totuși in dreptul unui subiect pe care eu il consider destul de important. Se numește oboseala. Suntem obosiți de lucurile care ne inconjoară, de aglomerație, de întrebări, de evenimente, de timpul care parcă s-a scurtat și ne constrânge, ne apasă, ne grăbește, ne îmbătrâneste, și pana la urmă ne și omoară!  Suntem o generație obosită, plictisită, imbatrânită, nimic nu pare să ne mai aducă mulțimire, și trecem prin viață ca lebăda prin apă, fără să învătăm nimic, fără a învăta lecțiile necesare, trecem, trecem, și iar trecem…Avem libertate, sănătate, tehnologie, proprietăți, resurse, avem de toate, și poate tocmai de aceea suntem atât de sleiți de puteri, atât de grăbiți, și fugim de viață așteptând întotdeauna altceva.. Când ne vom opri din goana aceasta, când ne vom face timp pentru lucrurile cu adevarat importante, vom conștientiza că am risipit ani, și probabil deaceea la moarte vom cerși clipe, și nu de dragul vieții, ci de dorul lucrurilor pe care nu le-am făcut la timp, de dorul persoanelor pe care nu le-am apropiat de noi mai mult, la timp, când încă le-am avut printre noi. Când vom ajunge la apusul vieții, va ramane întrebarea : am trăit? Marcelino Mendez Y Pelayo spunea : „ Ce păcat că mor când îmi rămâne atât de mult de citit! „.  Alții cu siguranță vom avea și alte regrete, mai mari, mai dureroase, care vor arde mai tare sufletul nostru, il vor strânge de durere.  Haideți să îmbătrânim la timp, să nu obosim înainte de vreme, căci avem atât de puțin timp să iubim, să ne bucurăm, să dăruim, să învătam să trăim frumos, să prețuim clipele, să cântăm! Să măturăm dar, toate obstacolele care stau în calea vieții, toate cioburile nopții de pe podea, dar împreună cu ele să nu ne măturăm și visul, visul de a rămâne veșnic tineri și neobosiți în sufletele noastre, veșnic copii cu responsabilități de adult acum, veșnic înfloriți! Oboseala pe care o lăsăm să pătrundă în viețile noastre, va duce la delăsare, și în final la moarte. Și cum un câine viu face mai mult decât un leu mort, să trăim dar cu voioșie,  și să ne odihnim cu bucurie în brațele lui Isus, și atunci vom fi cu adevărat odihniți, vom întineri iarăși ca vulturii, și vom fi gata să înfruntăm viața știind că Cineva veghează pașii sufletului nostru de călatori…

P.S Nu vă mulțumiți să plutiți, încercați să înotați ; darul de a pluti îl au numai lucrurile ușoare.

Multumire..

Cineva spunea ” Să fii mulţumit cu ceea ce ai, nu cu ceea ce eşti. ”  Prea de multe ori, noi suntem în sens invers, suntem mulţumiţi cu ceea ce suntem, şi nu cu ceea ce avem..Dacă ceva mi-a atras atenţia în această vreme, unul dintre lucruri a fost nemulţumirea. Nu ştim să fim mulţumitori. Mulţi dintre noi am trecut peste lecţia asta, deşi şi ea face parte din şcoala vieţii, şi ea trebuie învăţată odată şi-odată, şi fără ea, nu prea se poate. Sau, se poate, dar nu va fi o viaţă cântată în tonuri vesele, ci în unele minore. Mulţumirea face parte din cântecul scurt al fericirii, fără ea, sună fals. Credem că dacă deţinem lucruri, bani, proprietăţi sau avem, şi suntem , însemnăm  ceva, sau am şi ajuns în faţa porţii fericirii. Ei, nu e chiar aşa. Ioan Slavici, într-una din operele sale scria : „..căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.” Mulţumirea vine de mână cu liniştea, fac o pereche grozavă. Mulţumirea nu ne caracterizează în general. Nu ne naştem cu ea, o dobândim, o învăţam. Cel mai probabil este ca mulţumirea să nu sălăşluiască în aur, însă aurul în mulţumiri, da!  Câtă bucurie ar fi dacă am înceta să ne mai oprim în fericirea altuia ca într-o piedică,  ca într-o barieră şi să ne dezbrăcăm de judecăţi şi prejudecăţi, şi să primim toate lucrurile cu mulţumire, şi binele şi răul , şi bucuria şi necazul, şi zilele cu cântec şi zilele de jale,  ştiind că a fi mulţumit este lucrul care aduce un ospăţ necurmat în inimă.  Dacă nu am privi atât de mult la ce au alţii, dacă am căuta mai mult lucrurile de sus decât cele de jos, dacă ne-am opri măcar pentru o clipă din această goană nebună, din alergarea noastră după nimicuri, am realiza că pierdem mult pentru că nu ştim să ne mulţumim că avem nu puţin, şi mult prea mult, mai mult decât merităm! Era o vorbă când eram copil, şi primeam ceva şi nu eram mulţumită : nemulţumitului i se ia darul! Aşa că, atenţie sporită! 

Oldies but goldies..

Now, in the summer of life, sweetheart
You say you love me but
Gladly I give all my heart to you
Throbbing with ecstasy
But last night I saw, while a-dreaming,
 The future old and gray,
And I wondered if you’ll love me then, dear
Just as you do today?

Will you love me in December as you do in May?
Will you love me in the good old-fashioned way?
When my hair has all turned gray,
Will you kiss me then and say,
That you love me in December as you do in May?

You say the glow on my cheek, sweetheart
Is like the rose so sweet
But when the bloom of fair youth has flown
Then will our lips still meet?
When life’s setting sun fades away, dear,
And all is said and done,
Will you arms still entwine and caress me?
Will our hearts beat as one?

Will you love me in December as you do in May?
Will you love me in the good old-fashioned way?
When my hair has all turned gray,
Will you kiss me then and say,
That you love me in December as you do in May?

P.S  Love is like a lump of gold, hard to get, and hard to hold.